Îmi aduc aminte că eram în anul doi de facultate când am aplicat on-line pentru un post de asistent-manager la reprezentanţa locală a unui brand de scule profesionale străine. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că încă de la interviul de angajare, cea care avea să-mi fie viitoarea şefă se dădea fără restricţii la mine. Deşi era măritată şi trecută de 38 ani, avea chef de prospături de 2o ani. Când am văzut asta, m-am bazat pe instinctul meu de mascul şi nu numai că am lăsat-o să îşi facă jocul, dar m-am jucat şi eu cu ea, aburind-o cu tot felul de faze care nu numai că au dat-o pe spate, dar m-au făcut să îi descopăr latura personalităţii cea mai vulnerabilă, astfel încât, dintr-o şleahtă de posibili candidaţi, m-a ales ca asistent. Cum am procedat în această situaţie? Am întins coarda la maxim şi m-am jucat cu ea până când am adus-o aproape de pragul disperării. Propriu-zis, nu făceam mai nimic la serviciu, ieşeam cu şefa la restaurante, întâlniri cu nu ştiu ce patroni de firme de construcţii, cireaşa de pe tort fiind excursia la schi pe care o o tot pregătise la Buşteni. Acolo, spera ea, avea să se întâmple ceva. Mai nimic în primele zile, cu excepţia unor săruturi care o făceau să fiarbă. Şi când mă săturasem de atâta tensiune, i-am dat ceea ce îşi dorea, cu vârf şi îndesat. Au urmat zile de boierie, plimbări cu Passatul ei în timpul serviciului, orice dorinţă îmi era îndeplinită şi nu trebuia decât să rămân acelaşi tip sigur pe el, conştient că femeile vin şi trec… important e ca de fiecare dată eu să fi ieşit în avantaj. Într-un final, sătul să mai fiu gigolo, am părăsit firma şi am dat-o uitării şi pe şefa mea.
Te confrunţi cu o situaţie asemănătoare? Ai de ales. Într-un fel sau altul, şefa vrea o aventură cu tine, asta e clar. Depinde cât de “specialist” eşti tu într-ale amorului pentru a întreţine o astfel de relaţie o anumită perioadă de timp şi dacă eşti dispus să accepţi provocările concupiscenţei. Poţi alege să pui frâu pretenţiilor sefei tale şi să păstrezi totul profesional. Însă s-ar putea ca tensiunea creată să te facă să pleci din firmă, sătul de acreala de care va da dovadă tipa după refuzul tău. Eu merg pe principiul cererii şi ofertei. Dacă femeile au nevoie de bărbaţi şi implicit de sex, indiferent de statutul social sau familial, înseamnă că noi putem alege să le “rezolvăm” sau, dacă nu avem chef, să le ignorăm total. Şi dacă cererea e mare ş tentantă, poate că merită să îi araţi şefei sau femeii câtă bărbăţie se ascunde în tine. Merită … chiar şi numai pentru automotivare.
